⚓ Manifestul

De ce am lansat Captain.Food

O să fiu direct cu tine, pentru că tu nu ai timp, și nici eu.

Captain.Food nu există încă de-adevăratelea. Nu sunt zeci de restaurante la bord, nu sunt mii de clienți, nu e nicio curbă frumoasă de arătat. Există o convingere, un cadru juridic, un site, și eu, care îți scriu. Prefer să ți-o spun din prima: cred că te-ai săturat să ți se vândă povești. Așa că iat-o pe cea adevărată.

Ce m-a înfuriat

Lupta mea e simplă: vreau să construiesc platforme de utilitate publică, ca să țin piept giganților tech care abuzează de poziția lor.

Am petrecut ani construind platforme și marketplace-uri. Știu cum sunt făcute — și știu unde strâng șurubul. Uberizarea curierilor mi s-a părut punctul de plecare potrivit: oameni care trudesc, prost plătiți, fără protecție.

Apoi am descoperit cifrele, pe partea restauratorilor. Comisioane de 25-35% la fiecare comandă — m-a șocat. Și ce m-a șocat și mai tare e pierderea controlului: restauratorul nici măcar nu-și mai cunoaște proprii clienți.

Calculul e simplu. Pe marile platforme, un preparat de 30 € nu-ți aduce 30 €. Îți aduce cam 21. Cei 9 € care lipsesc pleacă în comision, într-o meserie în care marja se joacă oricum pe câteva puncte. Tu gătești. Ele încasează.

Tot uitându-mă, n-am văzut decât un lucru: un sistem în care clienții, restauratorii și curierii supraviețuiesc și se plâng — toți, în afară de marile platforme. Așa că am decis să folosesc ce știu să fac, să construiesc software de calitate și repede, ca să rezolv o problemă de societate înainte de a căuta profitul.

Adevărata problemă nu e prețul. E dependența.

Credem că problema platformelor e comisionul. E doar o parte. Adevărata problemă e că clienții tăi nu sunt clienții tăi. Platforma le știe numele, adresa, obiceiurile. Tu, nu. În ziua în care pleci, o iei de la zero.

Și odată ce depinzi de ele, pot strânge șurubul. Comisionul crește? Afli și tu. Poziția ta scade? Nu știi de ce. Regulile se schimbă? Te conformezi. Nu mai ești căpitanul afacerii tale. Ești pasager.

Ce refuz să fac

Tentația, când lansezi o alternativă, e să faci la fel, doar mai blând la început — apoi să strângi odată ce toată lumea s-a prins în plasă. Filmul ăsta l-am văzut cu toții. Serviciul cel drăguț devine noua barieră cu taxă.

Refuz asta. Nu din bunătate: prin construcție. Captain.Food țintește acreditarea de întreprindere solidară de utilitate socială (ESUS, un statut juridic francez). Nu e un slogan: e un cadru juridic care ne-ar limita profitul și ne-ar fixa rațiunea de a fi. Iar cursul nostru e să devenim o cooperativă (SCIC, tot un statut francez) — în care restauratorii, curierii și cetățenii vor avea un cuvânt de spus. În ziua în care am vrea să deviem spre ceea ce combatem, statutul ne-ar opri. E singurul parapet care contează: nu o promisiune morală, o regulă.

Și ca să nu fie doar încă o vorbă, ne ținem conturile la vedere pe Open Collective: fiecare euro primit, fiecare euro cheltuit, menit să fie văzut de oricine. Regula ne leagă; conturile ți-o dovedesc.

Și vreau să merg și mai departe: ca Captain.Food să fie un bun comun, nu proprietatea mea. Codul e deja deschis (pe GitHub), sub licența Captain.Food Coopyleft (copyleft bazat pe AGPL, în spiritul CoopCycle), a cărei utilizare comercială e rezervată structurilor din economia socială și solidară. Iar cursul meu e să-l fac recunoscut drept bun public digital (digital public good) — ca să fie verificabil și ca un alt oraș, o altă mână de independenți, să-l poată prelua și adapta. Așa se ține piept giganților: nu devenind la rândul nostru un gigant mic, ci făcând din instrument un bun comun pe care nimeni nu-l poate confisca.

Ce îți propunem, pe șleau

0% comision pe preparatele tale. Mereu. Păstrezi 100% din prețul a ceea ce vinzi. Prețurile tale, aceleași ca în local — fără meniu dublu. Clientela ta, a ta, de la prima comandă directă. Canalul tău, pe numele tău.

Și mai ales, ai în sfârșit un adevărat acasă online. Nu o fișă înecată în catalogul unui gigant, un resto printre mii: propriul tău site, pe numele tău — restaurantultau.captain.food, sau chiar propriul tău nume de domeniu restaurantultau.fr dacă îl vrei. Culorile tale, pozele tale, universul tău. Un site care te scoate în față, pe care clienții tăi îl țin minte și care îți aparține. Asta înseamnă să ieși din dependență: să nu mai închiriezi un loc în vitrina altuia, ci s-o ai pe a ta.

„Și voi din ce trăiți?” Bună întrebare, iar răspunsul e aici, pe șleau: niciodată pe spinarea ta. Serviciul e finanțat printr-o contribuție liberă a clientului — 0 € e posibil, fără judecăți — niciodată un procent, niciodată din marja ta, niciodată o suprataxă pusă clientului.

Iar curierii: acolo unde uberizarea îi stoarce și îi precarizează, noi am ales să-i plătim mai bine ca oricine, aici la Tours — cu ambiția, în timp, de a-i angaja. Un serviciu corect începe cu oameni tratați cum se cuvine, și îl finanțăm fără să stoarcem pe nimeni (vezi cum plătim livrarea).

Unde am ajuns, sincer

Abia pornim. La Tours, cu un prim grup de restauratori. Nu peste tot, nu dintr-odată: un teritoriu, făcut bine, între independenți care se cunosc. Construim instrumentul cu primii care urcă la bord — părerile lor îl modelează. Să te alături acum nu înseamnă să-ți asumi un risc: e gratuit, fără exclusivitate, fără obligații. Înseamnă să cântărești în ceea ce va deveni Captain.Food.

Preluăm comenzile.

Captain.Food

← Înapoi la pagina principală